1 februarie 2016

O scrisoare cu tâlc


   


         Azi, răsfoind prin agende, am găsit o scrisoare pe care o expediasem surorii mele de pe timpul când eram studentă la facultate. Hârtia s-a îngălbenit, miroase a vechi, dar tot ce contează este câtă emoţie poate să transmită un petec de hârtie... Am zis că nu-mi ia mult să o recitesc. Din câte îmi amintesc, îi scriam surorii mele cele mai lungi scrisori, vreo 8 pagini :). Ştiam că i le citea şi mamei. De aceea nu cruţam vremea. Şi cum genul epistolar apune, mă miram de stilul meu narativ de atunci, dar şi de picătura de naivitate adolescentină. Se înţelege, evoluţia tehnică ne-a făcut să comunicăm mai mult, dar nu mai intens, să vorbim, dar să nu ne spunem mai nimic. 

         Eram entuziasmată, le scriam celor dragi ai mei tot ce fac, pe unde am fost, ce simt, ce mai citesc. De asemenea, spre surpriza mea, am găsit câteva citate copiate dintr-o carte împrumutată de la biblioteca Episcopiei, al cărei titlu nu l-am menţionat, din păcate. Din câte îmi amintesc era o carte despre Hristos şi rugăciunea inimii. Cred că această scrisoare am scris-o, în primul rând, pentru mine.            

        Citez doar câteva fragmente:      

     "Munca, poziţia socială, ar trebui să nu aibă nici o importanţă în relaţiile dintre persoane. Privilegiul nu este pe plan exterior, ci interior; cel care iubeşte cel mai mult pe Dumnezeu, cel care se roagă cel mai mult, cel care se sileşte să împlinească cel mai mult poruncile, acela va fi cel mai aproape de Domnul. Este foarte important. Eliberaţi-vă mintea de orice gând de carieră. Nu există carieră în viaţa duhovnicească".          

      "Tot ceea ce dobândiţi în luptele voastre interioare se reflectă în viaţa voastră în Dumnezeu. Luptaţi împotriva oricărei patimi care provoacă în voi gânduri critice cu privire la aproapele! Nu primiţi ceea ce vrăjmaşul vă sugerează împotriva celui care vă nedreptăţeşte. Fie că sunteţi singur în cameră sau cu cineva, orice gând critic, orice mişcare interioară negativă creează o lipsă în cetatea voastră duhovnicească şi în cea a comunităţii voastre. Nici un gând nu se naşte şi nu trece prin minte fără urmări. Având gânduri bune, veţi putea vedea în orice persoană pe  care o veţi întâlni o fiinţă scumpă. În schimb, având gânduri urâte, faţa voastră, energiile voastre psihice vă vor irosi relaţiile şi vă vor afecta anturajul. Când harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora; nu mai vezi decât suferinţele şi dragostea pentru fraţi".                

       "Este primul lucru pe care vi-l cer: ascultaţi cuvântul Sfintei Evanghelii, privegheaţi şi încetaţi de a mai fi copii".                  

        Vă îmbrăţişez în Domnul!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu